joi, 18 septembrie 2025

Balada Crivățului și Austrului

 Vântu-nsângerat de maci,
Se-ntâlni cu o vântoasă;
Hoinărea printre copaci,
Sprintenă și drăgăstoasă.
 
Urmărind-o pe furiș,
Stând ascuns, pitit prin frunze,
Cum ofta a măritiș
Așteptând alai de muze.
 
Era suplă, unduioasă,
Șerpuind printre stejari,
Cu o rochie voluptoasă,
Sâni obraznici, șolduri mari.
 
El, s-a strecurat tiptil
Și-ntr-o strânsă-mbrățișare-i
Văzu pântecul fertil
Și-i fură o sărutare.
 
-Ești vântoasa din poveste!
Ești iubirea mea din nori!
Te-am zărit prin zări celeste
C-o fustă brodată-n zori.
 
Și... strângând-o furtunos,
Ca-ntr-o horă românească,
A cerut-o drăgăstos
Cu el să se vânturească.
 
Și... cu binecuvantare,
S-au iubit o vreme-n nori;
Se-auzea, ca o cântare,
De cu seară până-n zori.
 
Azi, în cer, la șezători,
Aflai că-n vechea idilă,
S-au născut doi vântișori:

Strâmbărel și Sărăcilă!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu