19:45 -
Fara comentarii
Fara comentarii
Balada Crivățului și Austrului
Vântu-nsângerat de maci,
Se-ntâlni cu o vântoasă;
Hoinărea printre copaci,
Sprintenă și drăgăstoasă.
Urmărind-o pe furiș,
Stând ascuns, pitit prin frunze,
Cum ofta a măritiș
Așteptând alai de muze.
Era suplă, unduioasă,
Șerpuind printre stejari,
Cu o rochie voluptoasă,
Sâni obraznici, șolduri mari.
El, s-a strecurat tiptil
Și-ntr-o strânsă-mbrățișare-i
Văzu pântecul fertil
Și-i fură o sărutare.
-Ești vântoasa din poveste!
Ești iubirea mea din nori!
Te-am zărit prin zări celeste
C-o fustă brodată-n zori.
Și... strângând-o furtunos,
Ca-ntr-o horă românească,
A cerut-o drăgăstos
Cu el să se vânturească.
Și... cu binecuvantare,
S-au iubit o vreme-n nori;
Se-auzea, ca o cântare,
De cu seară până-n zori.
Azi, în cer, la șezători,
Aflai că-n vechea idilă,
S-au născut doi vântișori:Strâmbărel și Sărăcilă!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu