joi, 22 mai 2014

Balada filelor de dor


Un Copac în gând
Sădit în pământ
Cu dor și mister
Strămutat în cer,
De inimi curate
Născute surate,
Ramuri de lumină
Cu sevă divină,
Fructe de iubire
Cu gust de smerire,
Rodește plângând
Sâmburi de cuvânt!

Copacule sfânt,
Ce foșnești în gând
O clipă măcar,
N-o fi în zadar,
Trimite-mi de zor
O floare de dor
Pe o rămurea
Din inima mea
Parfumul smerit
Și neprețuit
Revărsat în gând
Să-l strâng în cuvânt.

Copacul cu dor,
Rod nemuritor,
Tulpină divină,
Trei in rădăcină
A trimis din zare
Sobor de-ncercare,
Vântul țesălând
Ramurile-n gând,
Frunze-ngălbenite
Cădeau spovedite
Și lăsând curat
Un ram încercat.

O albină-n gând
Frământă-n cuvânt,
Polen de smerire
Din flori de iubire,
Și parfum de cer
Cu iz de mister,
Revarsând mereu
Dor de Dumnezeu,
Ceruind în gând
Lumină-n cuvânt,
Punând deoparte
Filele-ntr-o carte.



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu