marți, 17 iulie 2012

Balada întrebărilor


De unde-atâtea lacrimi în izvoare?
De unde-atâta zbucium strâns în mare?
Oare nu plânge mereu
De dorul nostru, Dumnezeu?

De unde-atât nectar? Ne naştem goi.
De unde-atâta dor turnat în noi?
Oare nu strânge-n tăcere
Iisus, iubirea-n fagure de miere?

De unde-atât parfum de Duh în nopţi
De unde-atâţia struguri albi şi copţi?
Oare nu cumva smerita vie
Dă mustului gust de vecie?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu