Se afișează postările cu eticheta Dor de cer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dor de cer. Afișați toate postările

luni, 2 iunie 2014

Dialog intern



L-am pipăit pe el…! Care el!?
Eul meu! L-am întrebat:
Cine eşti tu?
Eu sunt tu – doar că sunt mort…!
Dacă tu eşti eu iar eu sunt viu
Atunci de ce spui tu că eşti mort!?
Sunt mort pentru că nu-l simt pe EL!
Cine este EL?
EL E CEL CE ESTE!!

Rugăciune


Tatăl nostru  care ești în Ceruri,
În numele lui Iisus Hristos
Care este Fiul Tău,
Și Mântuitorul nostru,
Învață-mă să Te caut
Și ajută-mă să Te găsesc!

Potopul


Am deschis ochii şi am observat…
Că plouă cu stele!
        M-am ascuns sub un copac,
        Dar tot ploua cu stele!
                Am deschis umbrela de nori
                Dar după un timp,
                Iar ploua cu stele!
                            Doamne!
                                 Dă-mi aripi din pene de gând
                                                        Ca, zburând
                                       Printre stele căzătoare,
                                          Să las în urmă ploaia!

Fermitate


Am căzut de prea multe ori,
Și nu mai vreau să merg de unul singur.
                              Doamneee...!
                           Dă-mi, te rog, o mână!
                        De voi cădea, ridică-mă.
                   De mă voi murdării, spală-mă.
De-ți voi cere să-mi dai drumul,
Atunci mai tare să mă strângi la pieptul Tău
Și să mă condamni la fericire!

Efect


Am stigat așa de tare,
   Că tot praful de pe stele
      A căzut în inima mea!
         Doamneee!
            Transformă-l, te rog, în diamante
               Cu câte carate de lumină vrei TU!

Busola inimii

                                                
                                     Doamne!

Despică-mi gândul în patru,
Marcând puncte cardinale.
Pune-n nord Mărețul Astru,
Ce deschide veșnic Cale!

Iar la est și vest mai pune,
În balanță agățate,
Ce e rău și ce e bine.
Fă s-aleg corect din toate.

Către sud să treacă noaptea;
Stând cu spatele la ea,
Umple-mi numai cu iubirea
Cugetul și inima!

Inimå... !

                      
Inimå!
Vorbeşte-mi tu de Dumnezeu…!
…!
Inimå…! De ce taci?
…!
O! Doamne!
Iar am greşit şi Te-am supårat!
Inimå!
            Apleacå-te precum sålciile;
            Plângi cu izvoare ca munţii
            Şi laså vântul så te cearnå,
            Pânå ce, privind în tine, Dumnezeu,
            Pe bolta sufletului va råsåri Curcubeul!

duminică, 1 iunie 2014

Cioc, cioc...


Bat umil la Ușa Vieții
Cu inima-n loc de piatră;
Răsăritul dimineții,
Să-mi aprindă focu-n vatră;

Ca butucii mei de patimi,
Să îi ard pe jar ceresc;
Gândul să mi-l spăl cu lacrimi,
Și parfum duhovnicesc!

mica publicitate...

Schimb nisipul inimii,
        Pe vopsele duhovnicești!
Caut Meșter iscusit,
        Să picteze pe pânza vieții mele,
Un autentic răsărit de soare.

*
          Ofer dor de lumină!
   Caut lentile duhovnicești,
Pentru a-mi trata miopia inimii. 

*
Sparge-n litere proza vieții mele,
Și recompune, Tu, poezia sufletului meu;
Din literele rămase,
Să-mi faci semne de mirare.

Suspine de dor

                                     Mugurel de jar, 
Dă-mi scântei de har;
Inima-mi             aprinde;
De     dor     să-mi     colinde,
Pe       aripi       de       vânt,
Pe     cărări     de     gând;
În      Țara      tăcerii
Și semnul mirării!

Mugurel de dor,
Sărut       cu       fior,
Vino,     de     vei     vrea,
În             inima             mea
Zdrobită               de-amor.
Și     fă-mi     un     izvor,
Să   suspin   în   gând,
Lacrimi în cuvânt!

Mugurel pribeag,
Eu   aștept   cu   drag;
Din     pomul     cu     dor,
Sfânt,                      nemuritor,
Polenul                    smeririi,
Sămânța               iubirii;
Să   rodesc   în   gând,
Muguri de cuvânt!

Meditez...

Aș vrea să fiu… o floare!
     Numai că vine toamna prea repede
         Și-mi scutură petalele.
           Mai bine să fiu un fluture
               Să zbor din floare-n floare!
                  Și totuși…
                     Sunt prea mulți răpitori!
                        Dar dacă aș fi un copac
                         Cu crengile până la nori?
                    Numai că m-ar doborî vântul.
               Mai bine să fiu un munte –
          Căci muntele nu se sinchisește de vânt
       Și nici de grindina care cade din cer…
   Dar, când pământul se cutremură,
Muntele,
  Cât ar fi el de munte, cade în abis.
     Ce ar trebui să vreau să fiu!?
        Să fiu floare,
            Să fiu fluture,
                Să fiu copac,
                    Să fiu vânt,
                        Să fiu munte,
                              …!
             Acuma știu!

             Doamne! Aș vrea să fiu…oglindă!
            

Miracol

Încercând să pictez infinitul,
 Am mâzgălit oglinda inimii,
  Cu toate culorile rațiunii mele.
         Din preaplinul Iubirii –
         Am primit în dar o lacrimă
                                     Și… spălându-mă,
                  Am observant că-n sufletul meu,
        Se oglindea Infinitul!

Clepsidra Iubirii


- Doamne! Ce este aceasta?
- Clepsidra Iubirii.
- Și ce semnificație au cele doua încăperi?
- Cea de sus e cămara fericirii –
 Iar cea de jos, cămara durerii.
Oo! Doamne!
Cea de jos este aproape plină!
  Abia când va fi plină
    Vei putea ajunge în cea de sus...!
Mai spuse, Domnul!

Plâng…


Plâng cå må sting,
                Iubire.
                Ca o lumânare
                 Ce plânge cå moare!
                            Sau ca o floare
                            Culeaså
                            În caså!
         Hai! Plânge-mi în vazå
Şi må-nvioreazå;
     Sau få-mi o candelå
            În inimå
        Şi toarnå-n pahar,
   Iubire,lacrimi şi har!

Transformare


O lacrimă din cer a curs
În gândul meu și l-a spălat;
Iar pe o rază-ncet s-a scurs
Lumina, și m-a inundat.

Doamne! În eul meu privesc
Un strop de zi din al tău Eu;
Și într-un colț uimit zăresc
Oglinda sufletului meu!

sâmbătă, 31 mai 2014

Introspecție


Privesc în mine şi văd,
Că din bucata de granit,
Ce cândva hoinărea printre stele,
N-au mai rămas decât fărâmiturile!
Încă puţin şi totul se va transforma în praf.
            Încă puţin şi vântul,
            Mă va împrăştia în cele patru zări.
Dar ce se aude!?
De unde vine muzica aceasta?
            Cineva cântă în acest univers
            Ciupind stelele...!
A..., uite şi o floare!
Şi ce albă este!
Oare ce nume o fi având?
- Rodul credinţei..., spuse Domnul,
            Asta înseamnă...
            Înseamnă că TU...
            Înseamnă că eu...
            Înseamnă că noi...
Noi nu am plâns degeaba...
Doamne!
   Adună, te rog, praful sufletului meu
      În căuşul palmelor tale
         Şi, ţinându-l ca-ntr-o scoică,
            Transformă-l în perle de lumină.

Trimite vântul...

                Trimite   vântul   să   îmi   dea   de   ştire
Când   vrei   să   baţi    la    uşa   mea,   Iubire;
Să-mi    văruiesc     cămara     mea     cu     lacrimi,
Măturând        podeaua        inimii        de         patimi;
Să-ţi    ies     în    cale,     să     te     chem    la     masă,
Şezând,   să-mi  luminezi  umila-mi  casă
Cu    temelia     turnată    pe    credinţă,
 Pereţii  tencuiţi               cu    suferinţă,
Acoperişul   din              ţigle   de  gând
Arse  de  Soare  –          bătute de vânt;
             S-aprindă Solul             tău   cel   drept
Focul     Iubirii     în    vatra   din   piept!

Sângerez…

Fiecare metru parcurs prin noaptea vieţii,
Este însemnat,  
Cu pete de globule albe şi roşii  
Din sufletul meu.  
Cred că am devenit anemic!  
Prea mă clatin la fiecare adiere de vânt.  
Doamne!  
Donează-mi o picătură de sânge din Lumina Ta;  
Să devin fosforescent,  
Ca un licurici în noapte.