19:14 -
Dor de cuvânt,TOATE
Fara comentarii
Dor de cuvânt,TOATE
Fara comentarii
Zbucium de tăceri
Doamne-s ofilit de dor.
Fă-mi
în inimă izvor
Și
adapă-mă mereu
Potolind
sufletul meu.
Doamne-s vlăguit de foame.
Scutură
în gând-mi poame
Și
hrănește-mă cu ele;
Cu
pâinea iertării mele.
Doamne-s vătămat de moarte.
Dă-mi
un înger să mă poarte
Pe
aripi de dor străbun
Să
renasc în veci imun.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu