vineri, 23 mai 2014

14:53 - , Fara comentarii

Transfuzie mistică

       Scâncea inima-n pridvor
    Când    Lumina    am    zărit,
  Că-mi   tâlcuia   taine   de   dor
Ce   mai   târziu    le-am    desluşit.

O    clipă      m-am     oprit    în    loc
  Şi   în    simțiri    ne-am     înfrățit.
    Atunci prin vene-mi curgea foc
      Ce    din    inimă-a    țâșnit.

      Uimirea m-a cuprins duios!
    Când  un  Bard  de  timp  uitat,
  Acorda                             melodios
Inima,             pentru               cântat!

Ca    să    nu     mai     credem    orbul,
  Care       ne        cântă       vulpeşte,
    Pierzând  caşul  precum  corbul
      Dintr-o  mai  veche  poveste.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)