16:03 - 
Nepublicate,TOATE
Fara comentarii
Nepublicate,TOATE
Fara comentarii
Copacul cu poezii
port rădăcini de dor
şi iarna
mai iau o pereche de gânduri
mănânc
zilnic fărâme de
rugăciune
cu
ceai din
flori de
smerenie
am
îmbrăcat o
coajă de uimire
şi
mi-au crescut ramuri
până la nori
câţiva
s-au cununat cu crengile mele
printr-un
legământ de iubire
în loc de
frunze au crescut litere
şi
fiecare ramură
are
poezia ei
când suflă
vântul
literele
schimbă
locurile
între ele
şi foşnesc
alte poezii
mi-a înflorit
ochiul inimii
şi
am învăţat să ascult
freamătul
codrului
cât vezi cu
ochii numai murmur
să
fie oare slava copacilor spre cer ridicată
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu