Se afișează postările cu eticheta Favorite. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Favorite. Afișați toate postările

vineri, 23 mai 2025

18:03 - ,, Fara comentarii

Mi-e dor de Tine!

 Mi-e dor de Tine, Doamne!
Să-mi treci mâna prin păr;
Să-ți simt răcoarea serii
Cu adieri de măr.

 Mai știi c-odinioară
Mă luai desculț prin fân?
Mă bălăceam în iazuri,
Pe cuci voiam să-ngân?
 
Și prin copaci adesea
Mă cățăram de zor,
Cu brațele întinse
Mă prefăceam că zbor?
 
Cum alergam prin iarbă,
Din flori faceam cunună,
Cu vântul stam de vorbă
Balade să îmi spună?
 
O ploaie de pupicuri
Ce le simțeam pe frunte,
Tu le cerneai din nouri,
Eu, chicoteam cuminte!
 
Mă-ntorc smerit la Tine,
Rănit,… și-n suflet gol…
N-am lacrime destule
De noapte să mă spăl.
 
Și te-aș ruga, Părinte,
Să-mi dai iertarea Ta;
Iubirea Ta fierbinte,
Să-mi umple inima!

sâmbătă, 31 mai 2014

18:00 - ,, Fara comentarii

Vistierule!


               Mă rog Ție care ești
Stăpânul oștilor cerești,
Al Țării plină de minuni
Cu dor de cer să mă cununi;
Smerenia să-mi fie cânt,
Iubirea, mângâieri de vânt,
Credința, diamant ceresc,
Mintea, gând dumnezeiesc,
Inima, papirus al iubirii,
Cuvântul, fruct al nemuririi,
Îmbrăcat în straiele cerești
                     Să-aduc din veșnicie vești.

vineri, 23 mai 2014

14:55 - ,, Fara comentarii

Balada stejarului

        Pasc de-o vreme bună
      Din limba străbună
    Ghindă de stejar
  Îmbrăcată-n har
Și inspir în nări
Miresme de flori
  Și parfum de tei
    De la mielușei
      Care-au supt cândva
        Lapte dintr-o Stea.

        Dă, Doamne, o ploaie
      Sufletu-mi să-nmoaie,
    Ghinda să-ncolțească
  Și în piept să-mi crească
Mugur mugurel,
Tainic copăcel,
  Ramuri rămurele
    Și să legi de ele
      Cu raze din Soare
        Frunze frunzișoare.

        Păstorul cel blând,
      Dor smerit și sfânt,
    Ruga-mi asculta
  Și-n taină creștea
Vlăstarul dorit
În piept altoit,
  Ramuri de stejar
    Hrănite cu har,
      Cu frunze-mbrăcate
        Spre Soare-ndreptate.

        Solul meu cel blând,
      Doina de demult
    Vreau a o cânta.
  Iarăși te-oi ruga:
Trimite un vânt
Să-mi sufle în gând,
  Frunza să-mi foșnească,
    Ramul să-mi trosnească
      Notele iubirii
        În ritmul smeririi.

        Domnul asculta
      Și îmi trimetea
    Vântul primăverii,
  Nașterea durerii,
Uraganul verii,
Durerea durerii
  Și vântul de toamnă
    Cu o nouă haină,
      Căci iarna-mi aruncă
        Viscolul în strungă.

        Frunză frunzișoară,
      Glas de doinișoară,
    De când bate vântul,
  Răscolindu-mi gândul,
Tu foșnești a jale,
Căci în depărtare
  Norii fierb cu spumă,
    Tunetul i-adună
      Și îi mână-ncoace
        Haina să-mi dezbrace.

        Ramuri rămurele,
      Mâini cu degețele,
    Nu mai aveți pace
  De când zarvă face,
Bubuindu-mi gândul,
Tunetul și vântul.
  Voi un geamăt sunteți
    Și în cor îmi faceți
      Semne fără număr
        Cu mișcări din umăr.

        Doamne, de vei vrea
      Și vei asculta
    Frunzele foșnind
  Și ramul gemând,
Naște-mi fructe-n gând,
Miezul din cuvânt,
  În coajă de har
    Trecute prin jar
      Ca să pun în ele
        Lacrimile mele.

        Norii se-adunau
      Și se-ngrămădeau,
    Inundându-mi gândul
  Sfâșiat de vântul
Bolnav de turbare,
Vrând cu-a lui suflare
  Frunzele să-mi smulgă,
    Crengile să-mi frângă,
      Să mă vadă-ndat
        Dezrădăcinat.

        Iară printre nori
      Eu trimit scrisori
    Din inimă smulse,
  Lacrimi plânse-n frunze
Urmate în valuri
Lacrimi plânse-n ramuri
  Și-n coji de stejar,
    Lacrimi de cleștar.
      Domnul sper s-audă
        Zbuciumul din ghindă.

        Solul meu din Soare,
      Dă-mi, te rog, iertare.
    Ghinda lăcrimează,
  Stejarul oftează.
Potolește vântul
Și mângâie-mi gândul,
  Că-n suflet e seară,
    Duhuri mă-nfioară
      Și alungă noaptea
        Mai neagră ca moartea.

        Doar o ghindă a rămas
      Și-o frunză cu al meu glas,
    Foșnind fără încetare
  Luminișului din zare:
 Ia-mă, Doamne, și pe mine
Și sădește-mă la Tine
Unde-i raiul parfumat,
 Luminos și-n flori bogat;
  Și să-mi plângi la primăvară
    Două lacrimi în cămară
      Ca să fiu de vrei să-mi dai,
        Ghindă cu parfum de  rai.





14:03 - ,, Fara comentarii

Balada împăcării


- Vântule,vântosule,
Ce faci arțăgosule?
Iar stârnești norii din zare
Să mă pui la încercare,
Iar aduci cu patimă
Promoroacă-n inimă?

- Ce foșnești stejar bătrân...?
Tu pe frunzele din sân
Ai scris rugă de poveste
Pe aripi de dor celeste,
Iar prin plete rămurele
Ghinde cu parfum de stele.

Toată vara-am încercat
Cu furtuni te-am pieptănat,
Însă tu, stejar bătrân,
Care ești pe dor stăpân,
Ţi-ai făcut din rămurele
Harpă și cântai cu ele.

 - Vântule, eu te-am iertat.
Când băteai eu m-am rugat.
De nu mă frângeai de zor
N-aș fi plâns cu-atâta dor
Și-am strigat în gând mereu
Nimic... fără Dumnezeu!

Vino, vântule, încoace!
Îți întind, să facem pace,
O mână de rămurele
C-am cântat de dor cu ele
Și un gând bun îți urez
Eu... în ghindă hibernez.


14:02 - ,, Fara comentarii

Balada dorului pierdut

Clopotul cu jale spune
Că vioara-i fără strune.
Inima, gingaș izvor,
Nu mai susură a dor.
Vino, vântule, din cer
C-am în suflet un fluier
Și în inimă o frunză,
Suflătorii să m-auză.
Dacă-i voi chema o dată,
Trubaduri să vină roată.
De-oi striga de două ori,
Să vină-mbrăcați în zori.
Să cânte în ritm tăcut
Doina dorului pierdut.
Să cânte de dor și jale
Viersurile ancestrale.

joi, 22 mai 2014

17:07 - ,, Fara comentarii

Balada filelor de dor


Un Copac în gând
Sădit în pământ
Cu dor și mister
Strămutat în cer,
De inimi curate
Născute surate,
Ramuri de lumină
Cu sevă divină,
Fructe de iubire
Cu gust de smerire,
Rodește plângând
Sâmburi de cuvânt!

Copacule sfânt,
Ce foșnești în gând
O clipă măcar,
N-o fi în zadar,
Trimite-mi de zor
O floare de dor
Pe o rămurea
Din inima mea
Parfumul smerit
Și neprețuit
Revărsat în gând
Să-l strâng în cuvânt.

Copacul cu dor,
Rod nemuritor,
Tulpină divină,
Trei in rădăcină
A trimis din zare
Sobor de-ncercare,
Vântul țesălând
Ramurile-n gând,
Frunze-ngălbenite
Cădeau spovedite
Și lăsând curat
Un ram încercat.

O albină-n gând
Frământă-n cuvânt,
Polen de smerire
Din flori de iubire,
Și parfum de cer
Cu iz de mister,
Revarsând mereu
Dor de Dumnezeu,
Ceruind în gând
Lumină-n cuvânt,
Punând deoparte
Filele-ntr-o carte.



Abonați-vă la: Comentarii (Atom)