duminică, 25 decembrie 2011

O scrisoare pentru Moșul!

Este noaptea de ajun. 
Pun sub pomul de Crăciun 
Două ghete de poveste, 
Cu aripi de dor, măiestre.

Pentru Ciobănașul Sfânt-
Un sul scris pe foi de gând 
Și-o fundiță de mister 
Într-un brad gătit în cer.

Sunt flamând peste măsură: 
Dă-mi fărâme de prescură,
Stropi de vin ceresc în gând,
Să-mi sting setea de cuvânt!

Altoiește-mi o mlădiță, 
Dintr-un soi regesc de viță, 
Să mustească-n gând cuvinte, 
Să strâng vinu-n strofe sfinte! 

Cu trei degete să-mi dai, 
Stropi de mir cu dor de rai 
Și-n ulcele de cuvânt, 
Taine butășite-n gând! 

Dă-mi din lanul tău de grâu, 
Ce-a crescut până la brâu, 
Vreo trei znopi babani de spice
Din câmpiile epice. 

Treierat de patru vânturi, 
Să umplu un sac de gânduri! 
Și la moara zorilor, 
Pe poteca norilor, 

Între doua pietre sfinte, 
Macin grâul în cuvinte
Și le cern de multe ori, 
Că suntem în sărbători. 

Dau tărâța într-o parte, 
Pun făina deoparte, 
Și adun în vase sfinte, 
Doar făina din cuvinte. 

Iau ulei și pun făină 
Cu o cupă, o duzină, 
În covata de poveste, 
Primită, în dar, ca zestre.

Pun și-un fagure de miere, 
Un descântec de-nviere. 
Tot frământ cu drag și dor, 
Fac covrigi, pun la cuptor. 

Adaug un praf de stele, 
Rugăciuni și toate cele 
Și..., de te-o-mbia mirosul, 
Poate vii, făcând pe Moșul! 

Vom bea vin din rodul tău, 
Tescuit în pieptul meu. 
Vom mânca, dacă Ți-e foame, 
Covrigi rumeni, nuci și poame. 

Eu te-aștept ca un copil,
Pus pe șotii, dar subtil.
Te aștept cu drag și dor,
Mi-am gătit culcuș în nor.

Și-mi vei spune taine sfinte,
Că ești cel mai bun Părinte!
Dintr-o Țară de poveste, 
De prin zările celeste.


1 comentarii:

Trimiteți un comentariu