sâmbătă, 31 mai 2014

23:30 - , Fara comentarii

Introspecție


Privesc în mine şi văd,
Că din bucata de granit,
Ce cândva hoinărea printre stele,
N-au mai rămas decât fărâmiturile!
Încă puţin şi totul se va transforma în praf.
            Încă puţin şi vântul,
            Mă va împrăştia în cele patru zări.
Dar ce se aude!?
De unde vine muzica aceasta?
            Cineva cântă în acest univers
            Ciupind stelele...!
A..., uite şi o floare!
Şi ce albă este!
Oare ce nume o fi având?
- Rodul credinţei..., spuse Domnul,
            Asta înseamnă...
            Înseamnă că TU...
            Înseamnă că eu...
            Înseamnă că noi...
Noi nu am plâns degeaba...
Doamne!
   Adună, te rog, praful sufletului meu
      În căuşul palmelor tale
         Şi, ţinându-l ca-ntr-o scoică,
            Transformă-l în perle de lumină.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)