marți, 17 iulie 2012

20:31 - ,, Fara comentarii

Taina spovedaniei


Prin pădurea-mi de cuvinte
În tăcere am trecut;
Mânat de un dor fierbinte
                              Cu glasul necunoscut.

Ș-a început să sufle vântul
În rafale-nșurubate;
Scuturându-mi întreg gândul
                              Ca o toamnă de păcate.

Cad cuvintele de zor
Spovedindu-mă în tindă
Iar din ochi lacrimi de dor,
                              Se însâmburează-n ghindă.

Și-am să pun la primăvară
Ghinda în pământ de cer;
O mlădiță seculară
                              Să rodească a mister.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)