marți, 17 iulie 2012

18:43 - , Fara comentarii

S-a copt sufletul!


Cad frunzele din pomul prozaic   
Cu crengi de capitole,   
Formând la rădăcină un covor de litere   
Ţesălat de vântul mărturisirilor.   
Câteva vocale şi consoane   
Se leagănă în fructe de cuvinte   
Pe ramuri de pagini poetice.   
Doamne!   
Oare ce gust vor avea   
Roadele pârguite în sufletul meu?   
Voi fi al luminii oare   
Purtătorul de culoare?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)