Pasiunea mea Poezia

 Vântu-nsângerat de maci,
Se-ntâlni cu o vântoasă;
Hoinărea printre copaci,
Sprintenă și drăgăstoasă.
 
Urmărind-o pe furiș,
Stând ascuns, pitit prin frunze,
Cum ofta a măritiș
Așteptând alai de muze.
 
Era suplă, unduioasă,
Șerpuind printre stejari,
Cu o rochie voluptoasă,
Sâni obraznici, șolduri mari.
 
El, s-a strecurat tiptil
Și-ntr-o strânsă-mbrățișare-i
Văzu pântecul fertil
Și-i fură o sărutare.
 
-Ești vântoasa din poveste!
Ești iubirea mea din nori!
Te-am zărit prin zări celeste
C-o fustă brodată-n zori.
 
Și... strângând-o furtunos,
Ca-ntr-o horă românească,
A cerut-o drăgăstos
Cu el să se vânturească.
 
Și... cu binecuvantare,
S-au iubit o vreme-n nori;
Se-auzea, ca o cântare,
De cu seară până-n zori.
 
Azi, în cer, la șezători,
Aflai că-n vechea idilă,
S-au născut doi vântișori:

Strâmbărel și Sărăcilă!

 Mi-e dor de Tine, Doamne!
Să-mi treci mâna prin păr;
Să-ți simt răcoarea serii
Cu adieri de măr.

 Mai știi c-odinioară
Mă luai desculț prin fân?
Mă bălăceam în iazuri,
Pe cuci voiam să-ngân?
 
Și prin copaci adesea
Mă cățăram de zor,
Cu brațele întinse
Mă prefăceam că zbor?
 
Cum alergam prin iarbă,
Din flori faceam cunună,
Cu vântul stam de vorbă
Balade să îmi spună?
 
O ploaie de pupicuri
Ce le simțeam pe frunte,
Tu le cerneai din nouri,
Eu, chicoteam cuminte!
 
Mă-ntorc smerit la Tine,
Rănit,… și-n suflet gol…
N-am lacrime destule
De noapte să mă spăl.
 
Și te-aș ruga, Părinte,
Să-mi dai iertarea Ta;
Iubirea Ta fierbinte,
Să-mi umple inima!