duminică, 1 iunie 2014

00:41 - , Fara comentarii

Mă tem

Tremur și mă tem.
Mă tem de egoismul
Poleit cu iubire;
De multa bogăție
Ce naște sărăcie.
Tremur și mă tem.
Mă tem de fățărnicia
În haina cunoștinței;
De miopia albă
Ce mulți a amăgit.
Tremur și mă tem.
Mă tem de lumina
Ce poate fi întuneric;
De bunele intenții
Sfârșite-n rătăciri.
Tremur și mă tem.
Dă-mi, Doamne, cristalinul
Inimii curate;
Izvorul de iubire
Al gândului smerit.
Mă rog și aștept.

00:40 - , Fara comentarii

Tremurând,

Mă rog ne-ncetat
                         Lunecând pe-un gând.
În eu mă cufund
În lung și în lat.

Plutesc pe ocean
                          C-o pânză de gând,
Umflată de vânt,
Catarg de mărgean.

M-avânt în abis
                          Mânat de un Gând;
Să învăț un cânt
Din lumea de vis.

C-o mână voiesc
                        Să-nod gând cu gând;
Cealaltă, facând
Cruci, mă trezesc,

                                                  Lunecând pe-un gând,
                                                      C-o pânză de gând,
                                                      Mânat de un Gând,
                                                  Să-nod gând cu gând.

00:30 - , Fara comentarii

Plâng…


Plâng cå må sting,
                Iubire.
                Ca o lumânare
                 Ce plânge cå moare!
                            Sau ca o floare
                            Culeaså
                            În caså!
         Hai! Plânge-mi în vazå
Şi må-nvioreazå;
     Sau få-mi o candelå
            În inimå
        Şi toarnå-n pahar,
   Iubire,lacrimi şi har!

00:00 - , Fara comentarii

Transformare


O lacrimă din cer a curs
În gândul meu și l-a spălat;
Iar pe o rază-ncet s-a scurs
Lumina, și m-a inundat.

Doamne! În eul meu privesc
Un strop de zi din al tău Eu;
Și într-un colț uimit zăresc
Oglinda sufletului meu!

sâmbătă, 31 mai 2014

23:30 - , Fara comentarii

Introspecție


Privesc în mine şi văd,
Că din bucata de granit,
Ce cândva hoinărea printre stele,
N-au mai rămas decât fărâmiturile!
Încă puţin şi totul se va transforma în praf.
            Încă puţin şi vântul,
            Mă va împrăştia în cele patru zări.
Dar ce se aude!?
De unde vine muzica aceasta?
            Cineva cântă în acest univers
            Ciupind stelele...!
A..., uite şi o floare!
Şi ce albă este!
Oare ce nume o fi având?
- Rodul credinţei..., spuse Domnul,
            Asta înseamnă...
            Înseamnă că TU...
            Înseamnă că eu...
            Înseamnă că noi...
Noi nu am plâns degeaba...
Doamne!
   Adună, te rog, praful sufletului meu
      În căuşul palmelor tale
         Şi, ţinându-l ca-ntr-o scoică,
            Transformă-l în perle de lumină.

20:45 - , Fara comentarii

Trimite vântul...

                Trimite   vântul   să   îmi   dea   de   ştire
Când   vrei   să   baţi    la    uşa   mea,   Iubire;
Să-mi    văruiesc     cămara     mea     cu     lacrimi,
Măturând        podeaua        inimii        de         patimi;
Să-ţi    ies     în    cale,     să     te     chem    la     masă,
Şezând,   să-mi  luminezi  umila-mi  casă
Cu    temelia     turnată    pe    credinţă,
 Pereţii  tencuiţi               cu    suferinţă,
Acoperişul   din              ţigle   de  gând
Arse  de  Soare  –          bătute de vânt;
             S-aprindă Solul             tău   cel   drept
Focul     Iubirii     în    vatra   din   piept!

20:43 - , Fara comentarii

Sângerez…

Fiecare metru parcurs prin noaptea vieţii,
Este însemnat,  
Cu pete de globule albe şi roşii  
Din sufletul meu.  
Cred că am devenit anemic!  
Prea mă clatin la fiecare adiere de vânt.  
Doamne!  
Donează-mi o picătură de sânge din Lumina Ta;  
Să devin fosforescent,  
Ca un licurici în noapte.

20:40 - , Fara comentarii

Dialoguri...

Doamne!
    Hai să ne iubim în culori.
           Eu să-ți sărut piciorul cu verde,
                 Tu, sufletul cu alb. 

Doamne!
     - Ce greutate are păcatul lumii?
        ...!
            - Fă-ți din inimă un cântar și vei afla! 

Doamne!
    - Dacă mi-ai dat Cartea Vieții
        Spune-mi cum s-o tălmăcesc?
            ...!
                - Numai cu Duhul și Înțelepciunea Mea!

20:35 - , Fara comentarii

Semnul mirării


Din stele picură roua iubirii
      Pe iarbă, pe flori, pe pământ.
            Prin nări mă inundă lent trandafirii
                  Cu dor mângâiați de vânt.
                        Prin vene-mi curge focul luminii
                              Vestindu-mi cuvânt cu cuvânt.
                                      Mi-e gândul un semn al mirării
                                            De tot ce văd, aud și simt.

20:31 - , Fara comentarii

Portretul Iubirii

               
              TU ești Copacul Infinit

      Cu   Rădăcina    înfiptă   în   Iubire;

Cu ramuri răstignite spre cerul plin de stele;

Cu  fructe  de  lumină  în  coajă  de  cuvânt,

     Cu gust de dor spălat în Duhul Sfânt.

                Dulceața  din  cuvânt,

                E-n  gura  celui  care

                Din  Tine  se  înfruptă,

             Hrănindu-și  al  său  gând.

20:30 - , Fara comentarii

Închinare

                           Din        Potirul        Iubirii

Cineva a turnat în paharul inimii mele

Câteva    picături    de    cuvinte…

Închin această cupă,

Întru memoria și slava Lui.

20:29 - , Fara comentarii

Totul e posibil...

                                        De-aș fi iarbă
Ai fi rouă
Lacrimi plouă
Pe pământ.

De-aș fi nor,
Ai fi suflare,
O mirare 
Plânsă-n vânt.

De-aș fi noapte,
Ai fi zi.
Soare-ai fi,
Lumină-n gând

Sau chemare
Ai adie,
Păpădie 
Prinsă-n gând.

Cât sunt dor
Iar Tu iubire,
Nemurire,
Veșnic cânt.

20:28 - , Fara comentarii

Autoportret tomnatic

                                         
Acesta sunt eu –

Cu  mirările  și  dorul  meu.

Sunt  un  fâlfâit  de  aripă,

O   bătaie   de   inimă,

O oglindă-n soare,

O sclipire-n zare.

Simt că exist!

Și mai simt o Minune

În acest Univers
Parcă   adormit.

18:08 - , Fara comentarii

Țara Cuvintelor!


În Țara Cuvintelor, 
      Intri prin Uşa Cuvânt.
             Mergi pe o poteca de Cuvinte,
                    Urci un munte de Cuvinte,
                              Și ajungi la Templul Cuvânt.
                         Aici tavanul este format din Cuvinte,
                    Susținut de pereți de Cuvinte,
              Vopsiți în culoarea Cuvânt.
         Locuitorii se înțeleg prin cuvinte,
    Se ating prin cuvinte
Și se nasc prin låcrimarea Cuvântului în cuvânt!

18:04 - , Fara comentarii

Bisericuța din Cuvinte!

Pe albia vieții găsim Cuvinte și cuvinte!
Iar eu..., eu sunt prea sărac pentru a da
Talantul sufletului meu pe nimicul din cuvinte,
Pentru a-mi construi
Babilonul naivității mele
Iar..., când se lasă noaptea, să se dărâme.
Cineva a spus,
În urmă cu multe veacuri,
Că EL este Adevărul
Și... constat că este și azi!
Atunci, cu ale lui Cuvinte,
Cărămizi adevărate,
Vreu să-mi construiesc
Bisericuța sufletului meu.
Doamne!
În ce lume frumoasă am trăi
Dacă am umbla
Numai prin altare de inimi curate
Zidite din Cuvinte duhovnicești!


18:00 - ,, Fara comentarii

Vistierule!


               Mă rog Ție care ești
Stăpânul oștilor cerești,
Al Țării plină de minuni
Cu dor de cer să mă cununi;
Smerenia să-mi fie cânt,
Iubirea, mângâieri de vânt,
Credința, diamant ceresc,
Mintea, gând dumnezeiesc,
Inima, papirus al iubirii,
Cuvântul, fruct al nemuririi,
Îmbrăcat în straiele cerești
                     Să-aduc din veșnicie vești.

vineri, 23 mai 2014

23:41 - , Fara comentarii

Flori de cuvânt

Aș vrea să fiu un mugur primăvăratic 
Și să mă îmbrac în frunze.

Să învăț de la vântul verii,
Să foșnesc a iubire.

Să învăț de la toamnă,
Culoarea smereniei

Și să rodesc boboci de dor
Pentru veacul viitor!

15:07 - , Fara comentarii

Balada iubirii

Trei raze de soare,
Întinse, se pare,
Pe arcuș de vânt,
Tot doinesc în gând
Dor de primăvară,
Inima-i vioară.

Cu alai veniți,
Toboșari vestiți,
Un duiet de nori
Acordează-n zori,
În cadență rară
Tunata de vară.

Menestrelul vânt
Ciupește plângând
O harpă de spice.
Tomnata o zice
Vibrând în cuvinte
Tainele sfinte.

Dincolo de zare
Veselie mare.
Un taraf de nori
Horește-n ninsori
O nuntă aleasă,
Iubirea-i mireasă.

14:55 - ,, Fara comentarii

Balada stejarului

        Pasc de-o vreme bună
      Din limba străbună
    Ghindă de stejar
  Îmbrăcată-n har
Și inspir în nări
Miresme de flori
  Și parfum de tei
    De la mielușei
      Care-au supt cândva
        Lapte dintr-o Stea.

        Dă, Doamne, o ploaie
      Sufletu-mi să-nmoaie,
    Ghinda să-ncolțească
  Și în piept să-mi crească
Mugur mugurel,
Tainic copăcel,
  Ramuri rămurele
    Și să legi de ele
      Cu raze din Soare
        Frunze frunzișoare.

        Păstorul cel blând,
      Dor smerit și sfânt,
    Ruga-mi asculta
  Și-n taină creștea
Vlăstarul dorit
În piept altoit,
  Ramuri de stejar
    Hrănite cu har,
      Cu frunze-mbrăcate
        Spre Soare-ndreptate.

        Solul meu cel blând,
      Doina de demult
    Vreau a o cânta.
  Iarăși te-oi ruga:
Trimite un vânt
Să-mi sufle în gând,
  Frunza să-mi foșnească,
    Ramul să-mi trosnească
      Notele iubirii
        În ritmul smeririi.

        Domnul asculta
      Și îmi trimetea
    Vântul primăverii,
  Nașterea durerii,
Uraganul verii,
Durerea durerii
  Și vântul de toamnă
    Cu o nouă haină,
      Căci iarna-mi aruncă
        Viscolul în strungă.

        Frunză frunzișoară,
      Glas de doinișoară,
    De când bate vântul,
  Răscolindu-mi gândul,
Tu foșnești a jale,
Căci în depărtare
  Norii fierb cu spumă,
    Tunetul i-adună
      Și îi mână-ncoace
        Haina să-mi dezbrace.

        Ramuri rămurele,
      Mâini cu degețele,
    Nu mai aveți pace
  De când zarvă face,
Bubuindu-mi gândul,
Tunetul și vântul.
  Voi un geamăt sunteți
    Și în cor îmi faceți
      Semne fără număr
        Cu mișcări din umăr.

        Doamne, de vei vrea
      Și vei asculta
    Frunzele foșnind
  Și ramul gemând,
Naște-mi fructe-n gând,
Miezul din cuvânt,
  În coajă de har
    Trecute prin jar
      Ca să pun în ele
        Lacrimile mele.

        Norii se-adunau
      Și se-ngrămădeau,
    Inundându-mi gândul
  Sfâșiat de vântul
Bolnav de turbare,
Vrând cu-a lui suflare
  Frunzele să-mi smulgă,
    Crengile să-mi frângă,
      Să mă vadă-ndat
        Dezrădăcinat.

        Iară printre nori
      Eu trimit scrisori
    Din inimă smulse,
  Lacrimi plânse-n frunze
Urmate în valuri
Lacrimi plânse-n ramuri
  Și-n coji de stejar,
    Lacrimi de cleștar.
      Domnul sper s-audă
        Zbuciumul din ghindă.

        Solul meu din Soare,
      Dă-mi, te rog, iertare.
    Ghinda lăcrimează,
  Stejarul oftează.
Potolește vântul
Și mângâie-mi gândul,
  Că-n suflet e seară,
    Duhuri mă-nfioară
      Și alungă noaptea
        Mai neagră ca moartea.

        Doar o ghindă a rămas
      Și-o frunză cu al meu glas,
    Foșnind fără încetare
  Luminișului din zare:
 Ia-mă, Doamne, și pe mine
Și sădește-mă la Tine
Unde-i raiul parfumat,
 Luminos și-n flori bogat;
  Și să-mi plângi la primăvară
    Două lacrimi în cămară
      Ca să fiu de vrei să-mi dai,
        Ghindă cu parfum de  rai.





Abonați-vă la: Comentarii (Atom)